Inteleptii din Heliopolis

Evolutia si istoricul Lojei Inteleptii din Heliopolis

Inainte de toate trebuie mentionat ca in perioada 1850-1860 masoneria romaneasca se afla in plina dezvoltare, dupa rolul crucial pe care l-a avut in revolutia pasoptista, practic o "revolutie" initiata si desfasurata in intregime dupa principiile francmasoneriei liberale, extrem de prezenta in Romania acelor vremuri.
In 6 octombrie 1856 are loc aprinderea focurilor celei de-a saptea Loja in Bucuresti, sub numele "Steaua Dunarii", sub auspiciile Marelui Orient al Frantei, avand ca "presedinte" pe Auguste Carrence, un negustor francez stabilit in Bucuresti, un personaj dealtfel foarte controversat dar care a adus o contributie hotaratoare la introducerea si dezvoltarea Francmasoneriei moderne in Romania. Ca membri fondatori putem aminti pe Ion Heliade Radulescu, Cezar Bolliac, Christian Tell, I.C. Bratianu, C.A. Rosetti si Ion Ghica.

De la inceputurile sale, Francmasoneria a urmat si urmeaza cu consecventa cele Trei Mari Principii, respectiv:

IUBIREA FRATERNA - aceasta insemna ca fiecare Francmason adevarat va manifesta toleranta si respect fata de opiniile semenilor sai si se va comporta in orice imprejurare cu bunatate si intelegere fata de orice fiinta umana.

INTR-AJUTORAREA - aceasta insemnând ca toti Francmasonii sunt invatati sa practice aceasta virtute, nu numai pentru membrii familiei sale ci si fata de membrii societatii in care traiesc, principiu ce trebuie urmat prin eforturi individuale. Soarta orfanilor, suferinzilor si a celor vârstnici a constituit din cele mai vechi timpuri o preocupare permanenta a membrilor Ordinului.

CAUTAREA ADEVARULUI - constituie pentru Francmasoni piatra de incercare a instruirii lor, acest principiu trebuind sa prevaleze in orice imprejurare s-ar afla.