Francmasoneria, declarata ca fiind o institutie filantropica, filozofica si progresista, are ca scop ameliorarea materiala si morala cat si perfectionarea intelectuala si sociala a Umanitatii, prin cautarea adevarului, studiul moralei si practicarea solidaritatii. In acest sens, Francmasoneria are ca principii de baza toleranta reciproca, respectul pentru ceilalti si respectul de sine, libertatea absoluta a constiintei.
Astfel, Francmasonul trebuie sa lucreze la propria sa perfectionare, atat intelectuala cat si morala. Perfectionare intelectuala, nu numai pentru satisfactia de a acumula cunostinte, ci pentru a intelege mai bine Oamenii care il inconjoara si lumea in care traieste. El va putea, in felul acesta, sa munceasca pentru progresul social si sa contribuie la „a inalta Templul omenirii“, adica la cladirea unei lumi mai bune, mai drepte si mai fratesti.
Francmasonul trebuie de asemenea sa caute Adevarul, nu un adevar absolut si definitiv, evident nici un adevar revelat; este vorba despre a cauta peste tot si necontenit parcele de adevar, sa le adune la un loc, sa le randuiasca, sa scoata din ele sinteza stiind ca munca sa nu va fi niciodata incheiata.
Adevarul este ivit din dialogul intre fiintele omenesti. Este rezultatul unei lungi dezbateri si a unui dialog intern. Rezultatul va fi polifonic si nu un monolog. La capatul actiunii, votul democratic decide concluzia cea mai favorabila pentru un maxim de frati.
Pe plan intelectual, Francmasonul va munci individual pentru o formare constanta, oricare ar fi locul sau in societate. Insa el va profita si de stiinta si de experienta celorlalti, gratie lucrului in Loja.
Pe plan moral, Francmasonul se va perfectiona si se va realiza plenar, conform principiilor fundamentale ale Francmasoneriei reluate in triada: Libertate – Egalitate – Fraternitate, careia ii va alatura Toleranta.
